Poluarea atmosferica, in contextul civilizatiei bazate pe dezvoltarea industriala si urbana, face parte din viata noastra cotidiana si ramane un factor major negativ, cu toate ca in ultimii ani s-au realizat progrese importante in sensul diminuarii efectelor directe, prin analize izocinetice. Poluantii din atmosfera sunt substante straine de compozitia normala a aerului si pot fi impartiti in doua categorii (suspensii si gaze), in functie de starea de agregare in care se gasesc dispersati in stratul atmosferic din vecinatatea solului. Aerul pe care il respiram contine un anumit numar de poluanti de diverse tipuri: gaze (SO2, NOx, CO, HCl, Cl2, HC, COV, COS etc.), pulberi (cenusi, ciment etc.), aerosoli (ceata, spori, polen etc.), microorganisme (bacterii, ciuperci, mucegaiuri) si ocazional emisii radioactive. In multe cazuri, emisiile de particule materiale in atmosfera constituie o problema majora si evidenta, in context general (industria cimentului, siderurgie, termocentrale, traficul auto etc) si particular, asociate cu mirosuri sau continut biologic (industria alimentara, ferme zootehnice, statii de epurare etc). Suspensiile sau aerosolii sunt particule lichide sau solide cu diametre cuprinse între 100-0,1µm. La dimensiuni mari, stabilitatea în atmosfera este redusa, astfel incat sistemul dispers nu se poate constitui, iar la dimensiuni mai mici decât 0,1 µm dispersia este similara dispersiilor moleculare si are o stabilitate deosebit de ridicata. Aerosolii, dupa dimensiunile lor, se comporta in atmosfera astfel: aerosolii cu diametrele mai mari de 10 µm au stabilitatea scazuta in aer, sedimenteaza cu viteza uniform accelerata in atmosfera imobila, iar capacitatea de difuzie este mica; aerosolii cu diametrele cuprinse între 10 – 0,1µm sedimenteaza in atmosfera imobila cu viteza uniforma conform legii lui Stokes, stabilitatea sistemului dispers precum si capacitatea de difuzie sunt medii; aerosolii cu diametre mai mici decat 0,1 µm nu se depun în atmosfera imobila, ci se misca brownian, stabilitatea sistemului dispers precum si capacitatea de difuzie sunt foarte mari. Primele doua categorii sunt considerate pulberi sedimentabile, iar cea de-a treia categorie se masoara ca pulberi in suspensie. În cadrul acestui poluant se inscriu particulele solide netoxice cu diametrul mai mic de 20 de µm. Dintre acestea, cele cu dimensiuni micronice si submicronice patrund prin tractul respirator in plamani, unde se depun umed. Atunci cand cantitatea inhalata intr-un interval de timp depaseste cantitatea care poate fi eliminata natural, apar disfunctii ale plamanului, incepand cu diminuarea capacitatii respiratorii si a suprafetei de schimb a gazelor din sange. Aceste fenomene favorizeaza instalarea sau cronicizarea afectiunilor cardiorespiratorii. Pulberile în suspensie din atmosfera afecteaza ochii conducand la oboseala vizuala sau la afectiuni de mai lunga durata. In cazul in care particulele contin substante toxice ca, de exemplu, metale grele adsorbite pe particulele solide, acestea devin foarte agresive, eliberarea in plasma si in sange a ionilor metalici conducand, in functie de metal si de doza, la tulburari generale foarte serioase. Pulberile sunt considerate noxe atat pentru industrie, cat si pentru mediul inconjurator. Suspensiile de particule fine in aer reprezinta fenomene naturale. Ele devin un risc pentru sanatate atunci cand sunt depasite anumite praguri de concentratie. Sursele de poluare a atmosferei cu particule sunt foarte multe, cele mai importante fiind sursele care emit pulberi. Daca nu luam in considrerare sursele naturale (vulcanismul, pulberile desertice si eroziunea solului, vegetatia care emite polen si aerosoli terpenici, incendiile de paduri, aerosolii marini si microorganismele) si ne referim doar la sursele antropice, ajungem la o enumerare nesfarsita. Siderurgia, care emite cantitati importante de oxizi de fier, indusria metalelor neferoase, la nivel de elaborarea metalelor si obtinerea de aliaje, industria materialeor de constructie, reprezentata prin productia de ciment si lianti, cocseriile si industriile adiacente, industria chimica si petrochimica, activitatile de constructii si santierele, industriile de ingrasaminte, incineratoarele de deseuri menajere, sursele de ardere fixe (termocentrale, cazane, incalzirea casnica), sursele de ardere mobile (autoturisme, locomotive, avione, vapoare). Dupa tipul de emisie, sursele de poluare cu pulberi pot fi diferentiate in: emisii dirijate sau punctuale (cosuri cu tiraj natural ori fortat); emisii nedirijate sau fugitive (nu sunt echipate cu sisteme de colectare); emisii difuze (surse extinse sau multe surse mici care nu pot fi evaluate individual: trafic auto, santiere, activitati domestice). Diferenta intre sursele fugitive si cele difuze este greu de realizat. Evaluarea cantitativa este la fel de dificila. Este nevoie de analize izocinetice. In mod uzual, se fac evaluari ale nivelelor de emisie pentru pulberi pe grid mediu sau des, in functie de tipul de program de evaluare (EMEP, OECD, PHOXA, locale). Una dintre proprietatile particulelor este sedimentabilitatea, care caracterizeaza recaderea pulberilor pe sol. Factorii care guverneaza sedimentabilitatea sunt: starea de turbulenţă a atmosferei, viteza vantului, altitudinea emisiei, viteza ascensionala verticală a emisiilor, masa şi dimensiunile particulelor. Traiectoria unei particule, intr-un curent gazos, este rezultanta tuturor forţelor care se exercita asupra ei: gravitaţia, efectele electrostatice datorate prezentei sarcinilor electrice de pe suprafata sa, directia curentilor de aer, gradientul termic, miscarea browniana prin impact cu alte particule etc. Particulele pot fi „precipitate” pe o suprafata rece in urma efecului de gradient termic si a marii tensiuni superficiale. Pe suprafata particulelor inerte pot fi adsorbite substante toxice si germeni vii prezenti în aer. Atunci cand particulele sunt inhalate, ele sunt filtrate selectiv prin sistemul respirator, prin urmatoarea modaliate: la nivelul foselor nazale sunt retinute particulele superioare la 7µm; de-a lungul traheo-bronsic, cilii retin particulele de marime cuprinsa intre 7 şi 3µm; la nivelul plamanului ajung particule mai mici de 3µm, iar numai cele inferioare la 2µm ajung in spatiile respiratorii; în alveole sunt retinute cele mai mici de 1µm.
ALS Life Sciences dispune de laboratoare acreditate RENAR pentru controlul si asigurarea calitatii mediului si desfasoara urmatoarele activitati (analize izocinetice):
- Analize de emisii de la incineratoare conform exigentelor Directivei 2000/76/CE privind incinerarea deseurilor (H.G. 128/2001 privind incinerarea deseurilor, modificata cu H.G. 268/2005 si O.M. 756/2004 ce aproba Normativul tehnic privind incinerarea desurilor)
- Determinarea continutului de O2, CO2, CO, SO2, NO, NO2, CxHxdin gazele de ardere
- Determinarea continutului de compusi organici totali
- Determinarea a sapte anioni standard combinati: fluorura, clorura, nitrit, bromura, nitrat, sulfat si fosfat din ape
- Determinarea fractiei PM 10, PM 2,5 si pulberi totale
- Determinarea concentratiei masice a oxizilor de azot, HCI, HF, SO2 in efluenti gazosi reziduali din conducte sau cosuri.