Din gama variata da servicii oferite de laboratoarele ALS Life Sciences fac parte si analize C6-C40. Alcanii tehnici folositi in procesele din industria organica de sinteza se pot grupa in: alcani inferiori (de la C1 la C5), obtinuti ca indivizi puri si alcani superiori (de la C10 la C40) de regula, amestecuri de omologi cu numar de atomi de carbon diferitsşi se gasesc sub forma lichida sau solida. Insemnatate practica, drept sursa de materii prime, o au, in principal, alcanii superiori cu catena lineara. Reprezentantii individuali pana la C16, la temperatura camerei, sunt lichizi. Cei cu mai mult de 16 atomi de carbon in molecula sunt solizi. Temperatura de topire a acestora creste treptat cu marirea lantului atomilor de carbon. Temperatura de topire a n-alcanilor, de regula, este mai mare decat a izomerilor corespunzatori ramificati si n-alcanii cristalizeaza prin racire, aceasta constituind o metoda de separare. O alta proprietate a n-alcanilor este capacitatea lor de a da aducti cristalini cu ureea. Din cauza structurii lineare, n-alcanii sunt capabili sa patrunda in porii mici ai zeolitilor (site moleculare) adsorbindu-se in acestia. Toate aceste proprietati se folosesc pentru separarea n-alcanilor de amestecurile lor cu alte clase de hidrocarburi. Prin separarea din produsele petroliere, n-alcanii se obtin sub forma de amestecuri, din care insemnatate deosebita au asa numitele parafine moi si parafine tari. Parafina moale se topeste pana la 40 °C. Ea cuprinde hidrocarburi C11 – C20, cu interval de fierbere 200 pana la 320 – 350 °C. Parafina tare (punct de topire peste 50 °C) constă din hidrocarburi C20 – C35, si fierbe de la 300 – 350 °C până la 450 – 500 °C. Proprietatile de baza ale poluantilor organici, de care depind nivelul poluarii, intensitatea acesteia si aria de extindere, sunt: solubilitatea, densitatea, vascozitatea, presiunea de vapori si constanta lui Henry. Solubilitatea reprezinta cantitatea maxima din acea substanta care se poate dizolva in H2O la o anumita temperatura. Aceasta proprietate joaca un rol important in transportul poluantilor si stabilirea traseului de migrare. Prin analize C6-C40, se poate remarca tendinta compusilor organici solubili de a fi foarte usor vehiculati de H2O si putin adsorbiti de sol. Solubilitatea influenteaza concentratia unui poluant în apa substerana sau in apa din pori. Densitatea ne ajuta sa aflam daca poluantul pluteste sau nu la suprafata apei subterane, prin realizarea diferentei dintre densitatea apei si cea a produsului petrolier. Cei mai usori ca apa formeaza un strat la suprafata acesteia, iar cei mai grei se depoziteaza in roca impermeabila, daca nu sunt retinuţi prin adsorbtie. Vascozitatea este o proprietate care determina gradul de infiltratie a poluantilor in sol precum si curgerea ulterioara a acestora in acvifer. De marimea vascozitatii depinde si forma de impregnare si marimea coeficientului de impregnare, ca si directia si viteza de deplasare a poluantului. Presiunea de vapori este presiunea in faza de vapori a unui compus chimic aflat in echilibru cu faza lichida sau solida a acestuia la o anumita temperatura. Da informatii si descrie capacitatea de volatilizare, in anumite conditii, a produsului petrolier poluant. Valoarea presiunii de vapori este importanta si in estimarea cantitatii de poluant din sol, cat si daca se pot aplica tehnici de remediere prin aspiratia vaporilor din sol. Constanta lui Henry reprezintă volatilizarea compuşilor dizolvaţi în apa, guvernată de legea Henry care arată că: presiunea parţială de echilibru în aer deasupra interfeţei apă-aer este proporţională cu concentraţia acestui compus în apă. Constanta lui Henry descrie tendinta unui poluant aflat în solutie de a vaporiza cu aerul din porii mediului permeabil. Cu cat constanta Henry e mai mare, cu atat compusul este mai volatil si deci mai usor de eliminat din solutie. Investigarea, prin analize C6-C40, reprezinta procesul de identificare a prezentei poluantilor in mediul geologic, delimitarea spatiala a acestora, stabilirea concentratiei lor, precum si a relatiei acestora cu matricea minerala si structura mediului geologic. In general, intr-un program de investigare a solului contaminat se disting patru etape:
- Investigarea preliminara a sitului
- Investigarea detaliata a amplasamentului
- Stabilirea nivelului de risc de mediu (evaluare risc)
- Desfasurarea actiunilor de remediere (in cazul in care poluarea este semnificativa).
Investigarea preliminara poate fi: calitativa (fara probe) si cantitativa (pe baza concentratiei masurate pe probe prelevate). Poluarea mediului este cauzata de o serie de actiuni (procese tehnologice, conditii de operare, fenomene naturale), avand drept rezultat scaderea calitatii factorilor de mediu. Un instrument de analiza a acestui punct slab il reprezinta diagrama Ishikowa, cauza – efect. Pentru a se realiza o evaluare eficienta si pentru a se confirma prezenta produselor petroliere in sol, cat si pentru a se implementa actiuni de remediere adecvate, este necesara intelegerea modului in care aceste hidrocarburi se comporta in diferite tipuri de soluri, cat si cunoasterea caracteristicilor hidrogeologice. Comportarea hidrocarburilor în sol este dictata de proprietatile fizico-chimice ale produselor petroliere si de caracteristicile solurilor prin care acestea migreaza. Pentru aceasta este necesara o caracterizare geologica, respectiv hidrogeologica a zonelor potential supuse poluarii sau deja contaminate. Raportul geologic final de investigare si evaluare a poluarii mediului geologic impreuna cu evaluarea de risc se analizeaza de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului. Conform legii, operatorul economic sau detinatorul de teren elaboreaza studiul de fezabilitate si proiectul tehnic pentru curatare, remediere si/sau reconstructie ecologica sau de minimizare a riscurilor existente in zona afectata, in termenul stabilit de autoritatea competenta pentru protectia mediului.